Dictionar de afectiuni, simptome, investigatii si tratamente

Cancer bronho-pulmonar

Cancer bronho-pulmonar

 

Cancerul pulmonar este responsabil pentru aproape unul din cinci decese cauzate de cancer la nivel mondial, provocand peste 1,6 milioane de decese in fiecare an. provoaca mai multe decese decat cancerul de san, colon si cancerul de prostata la un loc, in intreaga lume. Concret, la fiecare 30 de secunde, undeva in lume, o persoana moare de cancer pulmonar.

In Europa, cancerul de plaman este al doilea cel mai intalnit tip de cancer in randul barbatilor (dupa cancerul de prostata) si al treilea cel mai intalnit in cazul femeilor (dupa cancerul de san si cel de colon si rect).

Majoritatea cazurilor de cancer de plaman sunt diagnosticate la pacientii cu varsta de peste 65 de ani si  mai putin de 2% sunt mai tineri decat 45 de ani.

Cancerul de plaman (cunoscut in termeni medicali drept carcinom bronho-pulmonar) apare in celulele din plaman care prezinta o crestere anormala si se inmultesc, ceea ce duce la aparitia unui nodul sau a unei tumori.

Cancerul de plaman fara celule mici sau non-microcelular (cunoscut sub prescurtarea NSCLC, provenita de la denumirea din limba engleza nonsmall-cell lung cancer) este un tip de cancer de plaman care se diferentiaza de cancerul de plaman cu celule mici (cunoscut sub prescurtarea SCLC) din cauza aspectului pe care celulele din componenta tumorii il au atunci cand sunt examinate la microscop. Reprezinta 85–90% din numarul total de cazuri de cancer de plaman

Din nefericire, boala incepe sa se manifeste cand deja este intr-un stadiu avansat, astfel incat tratamentul curativ nu este posibil in aproximativ 90% dintre cazuri. Dintre toate cancerele, cancerul pulmonar are cea mai mica rata de supravietuire la 5 ani, de 17%.

Prin comparatie, rata de supravietuire la 5 ani in cele mai frecvente alte tipuri de cancer este semnificativ mai mare:

  • Cancer colorectal - 65%
  • Cancer de san - 89%
  • Cancer de prostata – 99%

Anatomia plamanilor

Plamanii fac parte din sistemul respirator (care indeplineste functia de respiratie), care este alcatuit din:

  • Nas si cavitate bucala (gura)
  • Trahee
  • Bronhii (structuri cu forma de tub care ajung in fiecare plaman)
  • Plamani

Anatomia sistemului respirator, care prezinta traheea, bronhiile si plamanii. Cand inspiram, aerul ajunge prin nas sau gura in trahee, bronhii si bronhiole, dupa care ajunge in mici saculeti cu aer denumiti alveole – acesta este locul de unde oxigenul din aer trece in sange.

De obicei, cancerele de plaman apar in celulele care captusesc bronhiile si in anumite componente ale plamanului cum ar fi bronhiole sau alveole.

Cauze

Cauza cancerului bronhopulmonar nu este cunoscuta, insa exista mai multi factori de risc asociati cu aparitia tumorilor maligne primare la acest nivel.

Factori de risc

Fumatul este cauza principala a cancerului pulmonar in peste 80% dintre cazuri. Comparativ cu nefumatorii, fumatorii au un risc de 25 de ori mai mare de a dezvolta cancer pulmonar.

Dintre persoanele diagnosticate, se estimeaza ca 40% sunt fumatori activi, 45% sunt fosti fumatori, iar 15% nu au fumat niciodata.

Riscul de a dezvolta cancer pulmonar variaza cu varsta de la care s-a inceput fumatul, perioada de timp in care s-a fumat (durata fumatului) si numarul de tigari fumate (intensitatea fumatului).

Renuntarea la orice varsta poate reduce semnificativ riscul de cancer pulmonar. Nu doar fumatorii fac cancer pulmonar.

Pentru cei 15% dintre pacienti care nu au fumat, alti factori de risc posibili pentru cancerul pulmonar pot fi:

  • Expunerea la radon la persoanele neexpuse profesional, este a doua cauza de cancer pulmonar dupa fumat. Radonul este un gaz radioactiv inodor si incolor, produs de uraniul din sol, devenind parte a aerului respirat in locuinte. Cei mai afectati sunt locuitorii blocurilor de la parter si cei ce locuiesc la casa.
  • Niveluri periculoase de radon se pot acumula in orice locuinta. Masurile de preventie constau in ventilarea frecventa a camerelor, folosirea aerului conditionat si etansarea podelelor printr-o placa de baza din beton de cel putin 20 cm, pentru a reduce trecerea radonului din sol catre locuinta.
  • Alti poluanti interiori, de ex. fum de carbune
  • Expunerea la azbest (predispune mai ales la mezoteliom pleural) si alti agenti cancerigeni care pot fi inhalati (praf de lemn, vapori de sudura, arsenic, metale industriale, nichel, beriliu si crom); cei mai expusi sunt angajatii din industria de prelucrare a otelului, nichelului, cromului si a carbunelui.
  • Poluarea aerului in mediul urban sau industrial
  • Antecedente familiale de cancer pulmonar
  • Radioterapia in zona toracelui.
  • Varsta – peste 65 ani
  • O dieta saraca in fructe si legume (mai putin de 2-3 portii/zi
  • Uzul de alcool in exces este, de asemenea, un factor de risc important in aparitia cancerului pulmonar

Urmatoarele afectiuni pot creste riscul de aparitie a cancerului pulmonar:

  • Boala pulmonara obstructiva cronica (BPOC)
  • Fibroza pulmonara (post TBC, infectii pulmonare repetate) - utilizarea tigarilor electronice, ca metoda subtitutie a tigarilor clasice poate determina fibroza pulmonara
  • Cancer esofagian, la gat sau cap
  • Limfomul sau cancerul mamar - tratate cu radioterapie toracica pulmonara, care uneori poate avea consecinte asemanatoare cancerului.

Factorii genetici

Celulele epiteliale respiratorii necesita o perioada mai lunga in care sa fie expuse factorilor de risc, iar acesta sa produca mutatii genetice inainte de a se transforma malign.

S-a observat ca pot sa existe diferite mutatii genetice la pacientii cu neoplasm pulmonar: mutatii ale genelor care stimuleaza cresterea celulara, mutatii care inhiba genele supresoare tumorale.

Tipuri

Tipurile histologice majore ale cancerului pulmonar cu celule mari sunt adenocarcinomul, carcinomul scuamos si carcinomul cu celule mari, dar sunt si alte subtipuri. Cel mai frecvent tip de cancer este adenocarcinomul, reprezentand 40%, urmat fiind de carcinomul scuamos, in 30% dintre cazuri.

Cancerul pulmonar poate fi clasificat in doua categorii mari:

  • Cancer pulmonar cu celule mici (SCLC-Small Cell Lung Carcinoma); cancerul cu celule mici este o forma de cancer extrem de agresiva, cu un ritm de crestere rapid, care apare mai ales la fumatori. Ajunge adesea sa fie diagnosticat in stadii tardive. Cancerul pulmonar cu celule mici se gaseste de obicei la nivelul cailor respiratorii principale ale plamanilor (bronhiilor) din centrul plamanilor.
  • Cancer pulmonar fara celule mici (non-microcelular sau NSCLC-Non Small Cell Lung Carcinoma); este cel mai frecvent tip de tumora maligna pulmonara, este diagnosticat in 85% dintre cazuri.

Cancerul pulmonar fara celule mici (non microcelular) are mai multe forme si evolutia sa depinde de tipul histologic (adenocarcinom, cancer cu celule scuamoase, cancer cu celule mari).

  • Adenocarcinomul se asociaza frecvent cu existenta mutatiilor genetice care determina crestere celulara. Aproximativ 40% din numarul total de cazuri de cancer de plaman sunt adenocarcinoame. Se dezvolta in celulele care produc mucus si care captusesc caile aeriene.
  • Carcinomul cu celule scuamoase. Aproximativ 25–30% din numarul total de cazuri de cancer de plaman sunt de acest tip. Se formeaza in celulele plate care captusesc bronhiile si este de obicei provocat de fumat.
  • Carcinomul cu celula mare (nediferentiat). Acest tip reprezinta in jur de 10–15% din numarul total de cazuri de cancer de plaman. Denumirea pe care o poarta se datoreaza aspectului celulelor canceroase examinate la microscop.

Mai exista si alte tipuri de tumori pulmonare, de exemplu  neuroendocrine – se pot forma in celulele neuroendocrine din plamani. Aceste celule primesc semnale de la sistemul nervos si raspund prin productia si eliberarea de hormoni, substante care controleaza multe functii ale corpului.

De asemenea, alte tipuri rare de tumori pulmonare cu celule non mici sunt carcinom adenoscuamos, carcinom sarcomatoid, mucoepidermoid si carcinoamele adenoide chistice, limfom non-Hodgkin, sarcomul tesutului moale.

Metastaze pulmonare – metastazele pulmonare sunt tumori canceroase care s-au raspandit in plamani dintr-o alta parte a corpului. Plamanul este unul dintre cele mai frecvente locuri in care se raspandesc alte tipuri de cancer. Aproape orice fel de cancer se poate raspandi in plamani.

Stadializare

Stadializarea TNM se foloseste pentru clasificarea cancerului pulmonar, luandu-se in considerare trei factori principali: dimensiunea si localizarea tumorii (T), gradul de invadare a nodulilor limfatici (N) si aparitia metastazelor (M). Clasificarea TNM utilizeaza cifre romane de la 0 la IV si litere asociate stadiului de dezvoltare tumorala. Cu cat este mai mic stadiul, cu atat cancerul este mai putin avansat.

Cel mai comun sistem de stadializare pentru cancerul pulmonar cu celule mici este sistemul TNM. Pentru cancerul pulmonar cu celule non-microcelular, exista 5 stadii – stadiul 0, urmat de stadiile 1-4.

La descrierea stadiului, medicii pot folosi termenii de local, regional sau distant. Local inseamna ca celulele canceroase sunt doar in plaman si nu s-au raspandit in alte parti ale corpului.

Regional inseamna ca celulele canceroase s-au raspandit in ganglionii limfatici sau in alte parti ale toracelui, dar de aceeasi parte a corpului ca si cancerul.

Distant inseamna ca celulele cancerului s-au raspandit in afara toracelui, in alte parti ale corpului.

  • Stadiul 0 (carcinom in situ sau adenocarcinom in situ) – celulele canceroase se gasesc numai in invelisul care tapeteaza la interior caile respiratorii sau sacii alveolari;
  • Stadiul 1A – tumora se afla in plaman si este de 3 cm sau mai mica;
  • Stadiul 1A1 – tumora din plaman este de 1 cm sau mai mica;
  • Stadiul 1A2 – tumora din plaman este mai mare de 1 cm, dar nu mai mare de 2 cm;
  • Stadiul 1A3 – tumora din plaman este mai mare de 2 cm, dar nu mai mare de 3 cm;
  • Stadiul 1B – tumora este mai mare de 3 cm, dar nu mai mare de 4 cm;
  • Stadiul 2A – tumora din plaman este mai mare de 4 cm, dar nu mai mult de 5 cm;
  • Stadiul 2B – tumora din plaman este de 5 cm sau mai mica si s-a raspandit in ganglionii limfatici din apropierea bronhiilor sau tumora este mai mare de 5 cm, dar nu mai mare de 7 cm, a crescut in stratul extern care inveleste plamanii (pleura parietala), peretele toracic, nervul principal care ajunge pana la diafragma (numit nervul frenic) sau sacul exterior care imbraca inima (numita pericardul parietal);
  • Stadiul 3A – tumora din plamani este de 5 cm sau mai mica si s-a raspandit la ganglionii limfatici de langa trahee, de pe aceeasi parte a corpului cu tumora sau la ganglionii limfatici;
  • Stadiul 3B – tumora este de 5 cm sau mai mica, iar cancerul s-a raspandit la ganglionii limfatici de pe partea opusa a traheei sau a plamanului sau la ganglionii limfatici din partea inferioara a gatului;
  • Stadiul 3C – tumora este mai mare de 5 cm sau exista mai mult de o tumora intr-un lob diferit al plamanului;
  • Stadiul 4A – cancerul s-a raspandit la celalalt plaman sau s-a extins la pleura sau pericard si poate exista lichid in pleura sau pericard (numit efuziune);
  • Stadiul 4B – cancerul s-a raspandit si exista 2 sau mai multe tumori in afara toracelui.

Simptome

In cancerul pulmonar, simptomele apar tardiv, de aceea exista o rata ridicata a mortalitatii prin cancer pulmonar. 90% dintre cazuri sunt diagnosticate in stadii inoperabile. Cancerul pulmonar este greu de detectat si nu cauzeaza simptome in stadiile incipiente.

Principalele simptome sunt :

  • tuse persistenta
  • expectoratie cu sange
  • raguseala
  • junghi toracic
  • dificultate in respiratie
  • subfebrilitate
  • pierderea inexplicabila a greutatii
  • oboseala marcanta
  • infectii respiratorii joase repetate (pneumonii repetate, trenante)

Simptomele au fost centralizate in acronimul englezesc BREATHE. Mergi la medic daca ai unul dintre urmatoarele simptome:

B – Blood: tuse cu sange
R – Reccurent: infectii respiratorii recurente
E – Enduring: tuse persistenta, care nu mai trece
A – Ache: durere in piept, spate si umeri
T – Trouble breathing: dificultate in respiratie
H – Hoarseness: raguseala
E – Epuizare, slabiciune sau pierderea poftei de mancare

  • Din 100 de pacienti, 25 nu prezinta simptome si ajung sa fie diagnosticati din intamplare prin investigatii imagistice realizate cu alt scop.
  • In multe situatii, simptomele apar cand tumora creste ca dimensiuni sau determina mestastaze.
  • Progresia tumorii la nivel regional, prinderea ganglionilor limfatici, poate sa determine durere toracica, dificultati in respiratie, raguseala.
  • Sindromul de vena cava superioara poate aparea din cauza compresiei fluxului sangvin sau invaziei venei cave: pacientul are dispnee, cefalee, edem al fetei si al bratelor (acumularea de lichid in aceste zone cu umflarea lor).
  • Daca tumora este localizata la varful plamanului poate aparea durere la nivelul omoplatului (sindrom Pancoast-Tobias) si afectarea ochiului pe aceeasi parte cu tumora, cu ptoza (caderea pleoapei), mioza (pupila ingustata) si enoftalmie (ochi infundat) (sindromul Claude Bernard Horner).
  • Cancerul pulmonar poate sa dea metastaze de ficat, creier, oase, glande suprarenale. Afectarea ficatului poate sa determine senzatie de greata, satietate. Afectarea cerebrala determina modificari ale comportamentului, convulsii, pareza. Afectarea osoasa poate determina dureri intense si fracturi.
  • Sindroamele paraneoplazice sunt semne si simptome care pot sa apara datorita secretiilor celulelor tumorale sau afectarii unor anumite organe, sau nervi, sau vase. Printre sindroamele paraneoplazice intalnite mai frecvent la pacientii care au cancer pulmonar: hipercalcemie, sindromul hipersecretiei de hormon antidiuretic (ADH), hipercoagulabilitate sangvina cu tromboflebite superficiale migratorii (sindromul Trousseau), osteoartropatie pulmonara hipertrofica cu hipocratism digital (deformarea degetelor in bat de tobosar), neuropatii, anemie.

Diagnostic

Diagnosticul cancerului pulmonar se face in baza anamnezei, examenului clinic si testelor de laborator si imagistice, completate de biopsia pulmonara care da diagnosticul de certitudine.

Studiile recente au aratat ca, in cazurile in care cancerul pulmonar este diagnosticat si operat atunci cand are o dimensiune mai mica de 1 cm, rata de supravietuire este mai mare de 90%.

Istoricul de sanatate si examenul fizic – medicul va discuta cu pacientul privind istoricul bolii si eventuale simptome care sugereaza cancerul pulmonar, cum ar fi expunerea la fumat, substante chimice, istoricul de cancer pulmonar sau alte afectiuni pulmonare, radioterapie in regiunea toracica, precum si date privind istoricul familial de cancer de plamani sau alte tipuri de cancer.

Un examen fizic ii va permite medicului sa identifice semne de cancer pulmonar.

Cele mai frecvente investigatii care conduc catre diagnostic sunt testele imagistice si biopsia:

  • Radiografia – foloseste doze mici de radiatii pentru a obtine o imagine a plamanilor
  • CT (computer tomograf) de torace– utilizeaza echipamente speciale cu radiatii X pentru a obtine imagini 3D si transversale ale structurilor din interiorul corpului. Indica locatia, dimensiunea si forma unei tumori pulmonare, ganglioni limfatici mai mari.
  • CT low-dose reprezinta acea examinare la care se utilizeaza o doza de iradiere efectiva la nivelul plamanilor de 1.5 mSv, fata de o scanare CT clasica, unde doza de iradiere poate ajunge pana la 8 mSv. Trebuie stiut ca doar aparatele CT de noua generatie (minim 128 detectori) pot obtine imagini diagnostice cu o doza de iradiere atat de redusa.

Astfel rolul radiografiei pulmonare se afla clar pe locul 2, informatiile obtinute fiind putine, datorita suprapunerii de planuri si lipsei vizualizarii 3D, pe care o ofera computerul tomograf.

  • Tomografia cu emisie de pozitroni (PET) utilizeaza materiale radiofarmaceutice pentru a depista schimbari in activitatea metabolica a tesuturilor din corp. O scanare PET este utilizata pentru a afla cat de departe s-a raspandit cancerul pulmonar.
  • RMN – imagistica prin rezonanta magnetica (RMN) utilizeaza forte magnetice puternice si unde de radiofrecventa pentru a obtine imagini transversale ale organelor, tesuturilor, oaselor si vaselor de sange.
  • Endoscopia – cu ajutorul unui endoscop special se va preleva o proba de celule pentru analiza la microscop.
  • Bronhoscopia este utilizata pentru a analiza interiorul cailor respiratorii mari ale plamanilor (traheea si bronhiile) pentru depistarea tumorilor sau a blocajelor.
  • Mediastinoscopia este folosita pentru a se vizualiza zona dintre plamani, numita mediastim.
  • Toracoscopia este utilizata pentru a analiza interiorul cavitatii toracice, inclusiv peretele toracic, captuseala plamanilor si ganglionii limfatici din piept.
  • Probe functionale respiratorii - testeaza cat de bine functioneaza plamanii. Masoara cantitatea de aer retinuta de plamani si cea eliminata cu fiecare ciclu respirator. Aceste teste sunt importante daca medicii considera ca interventia chirurgicala este o optiune de tratament pentru cancerul pulmonar.

Analize generale de sange :

  • Hemoleucograma completa – masoara numarul si aspectul globulelor rosii (hematii sau eritrocite), celulelor albe din sange (leucocite) si a trombocitelor. Se realizeaza pentru a obtine unele informatii de baza privind sanatatea generala inainte de inceperea oricaror tratamente.
  • Nivelul mai mare al fosfatazei alcaline (ALP), al calciului sau fosforului poate insemna o raspandire a cancerului in oase.
  • Testele functiei hepatice se refera la identificarea nivelului de lactat dehidrogenaza (LDH), alanin aminotransferaza (ALT), aspartat transaminaza (AST) si bilirubina.
  • Markeri tumorali

Biopsia

Singura investigatie care poate pune diagnosticul de certitudine este examinarea anatomopatologica a unui fragment de tesut sau a altui material biologic.  Biopsia poate fi obtinuta prin bronhoscopie, mediastinoscopie, chirurgie video-asistata sau chirurgie prin abord clasic, punctie transparietala ghidata CT sau ecografic, totul fiind legat de o serie intreaga de variabile.

Teste suplimentare:

  • Testarea sputei – mucusul care este eliminat in timpul tusei din plamani (sputa) poate fi examinat pentru a vedea daca acesta contine celule canceroase. Se colecteaza mai multe probe de sputa ce vor fi analizate.
  • Testele imunohistochimice – identifica anumite proteine (anumite antigene) ce se gasesc pe suprafata celulelor. Aceste teste pot ajuta la identificarea tipului si subtipului de cancer pulmonar.
  • Testarea tesuturilor moleculare – acestea identifica anumite modificari (mutatii) in genele celulelor cancerigene pulmonare. Aceste modificari afecteaza tipul de tratament dat, deoarece unele medicamente pentru chimioterapie pot fi mai utile impotriva celulelor canceroase cu aceste modificari.

Tratament

Odata diagosticat, pacientul cu cancer pulmonar are nevoie de o echipa multidisciplinara, numita Tumor Board, pentru a stabili planul de tratament individualizat. Echipa este constituita din medici specialisti in pneumologie, imagistica medicala, anestezie si terapie intensiva, chirurgie toracica si oncologie.

Principalele forme de tratament utilizate sunt:

  • Interventia chirurgicala
  • Chimioterapia
  • Radioterapia
  • Imunoterapia
  • Terapia tintita

Tratamentul cancerului pulmonar variaza in functie de forma cancerului (tipul de celule implicate – cu celule mici sau fara celule mici), de marimea si pozitionarea tumorilor, de stadiul bolii si de starea generala de sanatate.

Interventia chirurgicala

Tratamentul chirurgical al cancerului pulmonar implica, in prima instanta, o evaluare extinsa.

  • In stadiile incipiente ale bolii (stadiile I si II), se incepe cu tratamentul chirurgical, urmat de cel oncologic.
  • In stadiile avansate, dar care permit rezectia leziunii (stadiul IIIA), ordinea, demonstrata a avea cel mai mare beneficiu pentru pacient, este tratamentul oncologic initial, urmat de tratamentul chirurgical si un nou tratament oncologic.
  • Interventia chirurgicala poate fi luata in considerare si la unii pacienti cu tumori aflate in stadiul IIIB, insa rata de supravietuire la 5 ani este de aproximativ 5%, astfel incat decizia trebuie foarte bine cantarita, in echipa multidisciplinara, pentru ca rezectia, cu toate riscurile si complicatiile asociate sa fie in beneficiul global al pacientului.
  • Rezectia pulmonara cu scop curativ a cancerului aflat in stadiul IV este contraindicata. Pentru acesti pacienti tratamentul chirurgical are scop paliativ. De exemplu pentru tratamentul revarsarilor lichidiene pleurale (apa la plamani), pentru tratamentul durerilor intense, greu de controlat medicamentos, pentru oprirea unei hemoragii importante, etc.

Tipuri de rezectii pulmonare

Segmentectomia pulmonara indeparteaza tumora impreuna cu un singur segment pulmonar in cancerele in stadiu incipient, care nu s-au extins mai mult, la alt segment pulmonar. Avantajul interventiei consta in conservarea a cat mai mult tesut pulmonar sanatos.

Lobectomia pulmonara este cea mai frecventa rezectie pulmonara oncologica si presupune indepartarea unui intreg lob al unui plaman. Este efectuata cand tumora are dimensiuni mai mari, dar este limitata la un singur lob.

Pneumonectomia presupune indepartarea unui intreg plaman. Aceasta interventie se efectueaza cand tumora invadeaza toti lobii plamanului sau hilul pulmonar (artera pulmonara, venele pulmonare si bronhia primitiva).

Rezectia non anatomica (rezectia atipica) nu respecta planurile de organizare ale plamanului si indeparteaza o portiune cat mai mica de tesut pulmonar sanatos, impreuna cu tumora.

Avantajele utilizarii metodelor chirurgicale minim invazive in tratamentul cancerului pulmonar

Daca in mod clasic, pentru efectuarea unei rezectii pulmonare este nevoie de toracotomie, cu efectuarea unei incizii de dimensiuni mari, cu departarea coastelor astfel incat medicul chirurg sa poata avea acces larg la plaman si la hilul pulmonar, prin abordarea tehnicilor chirurgicale toracice video-asistate (VATS) aceeasi interventie se poate realiza toracoscopic, prin una, doua, sau trei incizii de dimensiuni foarte mici, fara a fi necesar sa se departeze coastele. Prin urmare, cu un minim de invazivitate. Din aceasta minima invazivitate rezulta o serie intreaga de avantaje pentru pacient:

  • Reducerea complicatiilor intra si postoperatorii
  • Reducerea importanta a durerii post-operator
  • Scaderea duratei drenajului pleural
  • Scaderea duratei de spitalizare
  • Recuperarea rapida
  • Reducerea morbiditatii perioperatorii
  • “Chirurgia toracica video-asistata nu este altceva decat chirurgia toracica ce a evoluat odata cu tehnologia. Nu este o chirurgie diferita, noua, ci este aceeasi chirurgie, diferit abordata.... Sa vezi un pacient plecand acasa cu minime dureri in ziua doi sau trei postoperator dupa o lobectomie pulmonara, sau dupa o rezectie de tumora mediastinala, iti ofera o mare satisfactie si tie ca medic. indicatiile interventiilor chirugicale au inceput sa se extinda si pentru stadiile avansate ale bolii, astfel incat putem sa operam minim invaziv cazuri foarte complexe”.

Chimioterapia

Tratamentul chimioterapic utilizeaza substante care au capacitatea de a distruge celulele tumorale (citostatice). Chimioterapia poate sa fie recomandata:

  • inainte de interventia chirurgicala pentru a reduce marimea tumorii si a creste sansele unei interventii chirugicale care sa indeparteze tumora)
  • dupa operatie pentru a preveni recaderile
  • pentru a diminua simptomele si a incetini evolutia cancerului
  • in asociere cu radioterapia

Radioterapia

Radioterapia utilizeaza raze X pentru a distruge celulele canceroase. In situatia persoanelor care au o stare de sanatate precara, care nu permite efectuarea unei interventii chirurgicale se poate utiliza aceasta metoda de tratament.
Pentru tumori de dimensiuni mici se poate utiliza o tehnica speciala numita radioterapie stereotactica. Radioterapia poate fi utilizata pentru a incetini  progresarea procesului neoplazic , atunci cand nu se poate aplica un alt tratament.

Ablatia cu radiofrecventa

Se utilizeaza unde radio pentru a distruge celulele tumorale. Este utilizata pentru tratamentul cancerelor fara celule mici aflat in stadii incipiente.

Terapia tintita

Terapiile tintite se adreseaza unui grup de pacienti care prezinta tumori cu anumite alterari genetice. Terapia tintita urmareste sa inhibe respectivele mutatii care favorizeaza multiplicarea haotica a celulelor maligne, astfel incat tumora sa se diminueze.

Imunoterapia

Imunoterapia nu ataca direct celulele canceroase, ci stimuleaza sistemul imunitar al organismului pentru a lupta cu celulele anormale si a le elimina. Terapiile imunologice par sa fie un pas important in tratamentul cancerului pulmonar, cum este cazul unor vaccinuri, medicamente imunomodulatoare, terapiilor autologe celulare, anticorpilor monoclonali.

Prognostic

Medicii gasesc adesea cancerul in stadii avansate, cand este mai putin tratabil. Rata de supravietuire la 5 ani pentru pacientii cu boala avansata este de doar 4%. Depistat precoce, rata de supravietuire la 5 ani poate creste pana la 75%, multe dintre tipurile de cancer pulmonar putand fi curabile, daca sunt identificate intr-o etapa de dezvoltare timpurie. La momentul actual, pentru a creste sansele de vindecare a acestei afectiuni, progresele din medicina se refera la screeningul cancerului pulmonar, depistarea la timp si terapiile personalizate.

Screening

Exista mai multe dovezi conform carora tratamentul chirurgical care rezeca tumora este asociat cu o sansa ridicata de supravietuire la 5 ani, aproximativ 7 din 10 pacienti, daca boala este depistata in stadiul 1. Chiar daca nu s-au luat decizii comune la nivel european, pe baza evidentelor existente se considera ca persoanele la risc (fumatori care au afectiuni pulmonare cicatriciale prezente, care au cancere in famile) ar trebui sa beneficieze de screening prin examen CT cu doze mici.

ASCO (Asociatia americana de oncologie clinica) recomanda efectuarea screeningului cancerului pulmonar pentru persoanele care fumeaza sau care au renuntat la fumat:

  • Screeningul anual cu o scanare CT cu doze reduse este recomandat persoanelor cu varsta cuprinsa intre 55 si 74 de ani, care au fumat timp de 30 de ani sau mai mult. De asemenea, este recomandat pentru cei cu varsta cuprinsa intre 55 si 74 ani care au renuntat in ultimii 15 ani.
  • Screening-ul CT nu este recomandat persoanelor care au fumat mai putin de 30 de ani, au mai putin de 55 ani sau mai mult de 74 ani, au renuntat la fumat cu mai mult de 15 ani in urma sau au o stare grava care ar putea afecta tratamentul cancerului sau poate scurta viata.

Preventie

Principala metoda de  preventie a cancerului bronhopulmonar consta in renuntarea la fumat.

Renuntarea la fumat imbunatateste speranta de viata, chiar si in cazul celor care au fumat multi ani, fumatorilor in varsta si fumatorilor care renunta la fumat dupa ce au fost diagnosticati cu cancer.

Se considera ca riscul se reduce la jumatate la 15 ani dupa renuntarea la fumat. Riscul de cancer pulmonar este similar la marii fumatori (aproximativ 16-18 tigari pe zi) care au redus la jumatate numarul de tigari, comparativ cu cei care continua sa fumeaza sustinut, prin urmare reducerea numarului de tigari zilnice s-a dovedit a nu avea efectele asteptate in preventia bolii.

O alta metoda de preventie consta in reducerea concentratiei de radon sau fum in casa, prin ventilatie adecvata si diminuarea poluantilor inhalati, fie profesional, fie in marile aglomeratii urbane.

Consumul de fructe si legume crude si reducerea consumului de alcool contribuie la atenuarea riscului de cancer.

 

Surse de informatie:

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/lung-cancer/symptoms-causes/syc-20374620
https://www.cancer.org/cancer/lung-cancer.html
https://www.nhs.uk/conditions/lung-cancer/
https://www.esmo.org/content/download/303704/6040931/1/RO-Cancerul-de-Plaman-Fara-Celule-Mici-Ghidul-pentru-Pacienti.pdf
Text: Cornelia Paraschiv, Senior Medical Content Writer